sâmbătă, 4 august 2018

PICTOPOEME - Cum sa renunti la un manuscris



Am gasit copia de corectura a cartii pe care am creat-o impreuna cu Tatiana Arsenie, PICTOPOEME - Un ghid al Berlinului - in cutia postala acum doua zile. 

Si pentru ca am avut foarte mult de lucru, am asteptat pana sambata sa o deschid si sa ma uit la ea indeaproape.

Ma intreb de ce. 

Trebuie sa fie vorba de altceva aici, care ma impinge sa imi ascund capul ca un strut in nisip si sa pretind ca nu stiu ca in curand cartea va apare.

De fapt sant coplesita de un sentiment paralizant: mi-e frica sa renunt la manuscrisul cartii.

Ce se va intampla cu elanul si curiozitatea care ne-au mobilizat pe Tatiana  si pe mine sa terminam cartea, lucrand la ea de la mare distanta -6.742 de km?

Putem sa punem punct - cu doua coperti?

Si ce e cu volumul acesta - o colectie de poezii si desene, carora noi le spunem pictopoeme? 

Cumva mi se pare ca talazul de emotii care ne-a purtat din starea haotica si plina de energie de manuscris-in-evolutie spre o carte reala, inca nu s-a lovit de tarm. 

Asa ca, pentru moment, ma bucur de aceasta stare nedefinita in care ma aflu, ca un pendul in miscare - intre a renunta la manuscris si a accepta cartea care a devenit - fara sa fiu pregatita pentru nici una din alternative. 

Si poate ca la 6.742 km distanta, s-ar putea ca Tatiana sa aiba ganduri similare in timp ce deschide zilnic cutia postala, asteptand propria ei copie de corectura a PICTOPOEME-lor. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Articole din Arta Poezie

Arta Poezie

Cele mai cititie posturi in ultima luna