Frunze de artar - un jurnal

Salamandre si poezie

2012-01-31T19:56:00.006-05:00

Histoires e titlul unei poezii in franceza de-a mea, aparuta pe 31 ianuarie 2012 in e-zine-ul literar Salamander Cove (Cuibul Salamandrei) cu o traducere in engleza care apartine dlui Conrad Didiodato poet si blogger canadian.

(Este a 11-a poezie de la varful paginei).

Iata link-ul

http://salamanderpoems.blogspot.com/2012_01_01_archive.html

Cum sa inramezi un Rembrandt

2012-01-27T22:34:00.004-05:00

A trecut ceva timp de cand am avut ocazia sa privesc indeaproape un Rembrandt, dar saptamana trecuta m-am inatlnit cu un tablou al sau – o intalnire complet neasteptata - de fapt, cateva secunde la care continui sa ma gandesc.

Nu l-am considerat pe Rembrandt vreodata ca pe un artist al carui mesaj estetic il resimt coplesitor, cum resimt de pilda poezia lui Eminescu, sau, ca sa raman in domeniul vizual, pictura lui Monet.

Am privit intotdeauna tablourile lui Rembrandt cu respect si curiozitate, de la distanta la care pojghita glaciala (sau asa mi se parea mie) a picturii lui ma antrena doar intr-un un dialog intelectual mimat si oarecum superficial, ca o conversatie obligatorie de salon.

Dar intr-o zi de iarna cu polei am dat, in interiorul unei galerii de arta, peste un tablou de Rembrandt.

Portretul unui musician anonim m-a facut sa ma opresc si sa uit ce trebuia sa uit despre vechiul Rembrandt din mintea mea.

Pictura m-a frapat prin negrul profund, lucitor, al costumului care da aerul de enigma al scenei; gulerul alb, cu pliurile nenumarate, perfect randuite, care par sa continue, intr-o spuma alba, ascensiunea spre privirea personajului care, la randul sau, ne priveste.

Punctul focal al tabloului mi s-a parut a fi sulul de hartie care contine note muzicale – acolo e poate locul spre care privirea se intoarce, si ne face sa ne intrebam: ce muzica ar putea fi schitata de aici incolo?

O partitura neterminata, la care revenim, cand toate cuvintele s-au sfarsit: o rama pentru secunde de infinit.

Anul Dragonului si cinci poezii de Li Bai

2012-01-22T22:28:00.009-05:00

Pe 23 ianuarie 2012 e Anul Nou chinezesc: intram in anul dragonului de apa, pe care il incepem in acest post cu cinci poezii de Li Bai (Li Po).

Li Bai a trait intre 701 si 762 si versurile sale continua sa fascineze dincolo de orice bariere de timp si limba.

Versiunea in romana a poeziilor am creat-o dupa website-ul: Poezie chinezeasca.

Cinci poezii de Li Bai

Ma amuz

Cu fata inspre vin, nu am vazut amurgul.
Petale de flori de prun mi s-au asternut in cutele hainelor,
Beat, m-am ridicat si m-am apropiat de luna din parau

Pasarile sant prea departe, oamenii prea putini.

Stand singur pe colina Jingting Shan

Un stol de pasari zboara sus, departe,
Un nor razlet pluteste lenes de unul singur.
Ne uitam unul la altul, neobositi,
- eu si colina Jingting Shan.

Petrecand noaptea la un templu in munte

Turnul e inalt de o suta de pasi
De aici ai putea sa culegi stelele cu mana
Nu indraznesc sa vorbesc cu glas tare
Ma tem sa nu tulbur oamenii din cer.

Plangere in legatura cu trepte de marmura

Roua alba creste pe treptele de marmura
Si in noapta lunga imi uda ciorapii.
Dar acum las perdeaua de cristal sa coboare
Si privesc prin ea la luna de toamna.

Privind la muntii Poarta Cerului

Raul Chu taie in doua Poarta Cerului.
Apa verde ce curge in est ajunge aici si se involbureaza
De ambele parti colinele albastre sant fata in fata.
Plata, o panza de corabie pluteste dinspre soare.

Vasul cu tigru si dragon - Muzeul de ceramica Gardiner din Toronto

Timpul chiuvetei

2012-01-17T23:15:00.001-05:00

Ah, iarna iar - anotimpul cel complicat.
Invelita toata in zapada si fara nici o tinta.

Poate ca e momentul sa mai frunzaresc cateva poezii din genul/increngatura poemelor fluide si afabile.

Si care exact ar fi caracteristica acestor poeme?

Practic, poemase care se scriu din reflex, care stiu sa isi calculeze lungimea versurilor singure-singurele, stiu sa mai si ajusteze figuri de stil din cand in cand: mici mecanisme poetice, pentru poezii ce n-au nevoie de note de subsol.

Ar putea fi urmatorea strofa din poezia Natura, care si-a spalat mainile in lapte (Nature,That Washed Her Hands in Milk) de Sir Walter Raleigh un exemplu?

"Natura, care si-a spalat mainile in lapte
Si a uitat sa si le usuce
In loc de pamant a luat zapada si matase
Ca se le-ncerce un pic, la cererea iubirii."

Sau poate:

"In dimineata asta, numar binecuvantarile
zapezii marunte, teava care curge,
si care face din timpul chiuvetei,
strop dupa strop
un ticait
la fel de molcom ca cel al ceasornicului
din bucataria veche."

- din Cantec 3 (Song 3) de Charles Olson

...sau daca nu, poate incheierea poemului Noapte de iarna: Mount Royal (Winter Night: Mount Royal) de Abraham Moses Klein:

" Ai fi zis ca stelele ascunse erau clopote
al caror sunet se strecura printre cumpenele zodiacului.
Ai fi zis
ca fulgii cadeau, in clinchetul scanteilor care ii uneau,
in plamadeala catorva dangate infundate,
- un zornait inecat in matase."

...sau poate nu?

_________________________________________________________

(Pentru cei care, ca si mine, detesta traducerile de poezie, originalul versurilor -->aici.)

trembleuse

2012-01-10T21:57:00.000-05:00

trembleuse, (din colectia muzeului de ceramica Gardiner din Toronto) produsa in manufactura de portelanuri Du Paquier in Austria in prima jumatate a secolului al XVIII-lea.

O trembleuse era folosita carora le tremura(u) mana(mainile) pentru a sprijini/echilibra o cana de cafea, ceai, etc.

Zgarciti, neindemantici?

Sau pur si simplu... cu capul in nori?

Lansarea cartii de poezie 'Respir brume, beau zapezi' de Ionel Muscalu

2012-01-09T23:57:00.000-05:00

are loc vineri 13 ianuarie.

Detalii:

http://ionelmuscalu.blogspot.com/2012/01/cred-ca-vom-avea-ce-vorbi-pe-aici.html

Felicitari autorului si succes la lansare!

In varful acului - un alt fel de broderii

2012-01-09T22:52:00.003-05:00

Intalnire neasteptata la iesirea de metrou "Bay": o expozitie organizata de WORKSHOP Inc. (galerie si centru experimental de design) despre broderii:

"Stitches. Suzhou Fast Forward" (approx Broderii Suzhou, In miscare) deschisa in Toronto pana pe 18 februarie 2012.

Expozitia-atelier e organizata in jurul unui dialog traditie-modernism a carui sursa de inspiratie e arta broderiei in China, reprezentata in expozitie de sapte tablouri brodate in tehnici traditionale, tablouri care provin din Centrul de Broderie Zhiu Xue Qing din China.

Pana aici, nimic neobisnuit, in afara fireste de senzatia de incantare care ne-o dau aceste tablouri-broderii.

Partea uimitoare a expozitiei e interpretarea modernista a broderiei prin cateva lucrari executate cu mai multe tehnologii si materiale:

o broderie de masina care ne daruie o harta aeriana a strazii Yonge Street, realizata de artistii Steele si Tomchack:

Interstitii, un ansamblu in care apar desene si imagini holografice, care propun o viziune in mai multe dimensiuni actului de a broda:

patura electronica (si brodata) "IMBLANKY", controlata de componente de software si hardware, realizata de echipa RAD (Responsive Arhitecture at Daniels) care include 104 de sensori 'soft-tilt' si al carui software e capabil sa sesizeze o 'suprafata valurita':

si piesa de rezistenta (dupa parerea mea) care apartine arhitectuui torontez Philip Beesley, intitulata Brocart de nori - o creatie din 'geotextile', materiale echipate o o retea de vase care acumuleaza particule organice razlete din mediul inconjurator. 'Sistemul' creat prin 'brocartul de nori' e "organizat in trei straturi care lucreaza in concert si care au functia de filtrare , acumulare si digestie primitiva."

Cateva fotografii realizate de Madalina

2012-01-08T19:53:00.000-05:00

Un link cu cateva fotografii superbe realizate de Madalina:

http://www.redbubble.com/people/madalinamantu

Raceala

2012-01-04T23:22:00.002-05:00

Tot rafoind la cartea Abimes de Pascal Quignard am gasit urmatoarea referinta la un cometariu a lui La Rochefoucauld catre Madame de Sablé:

"Pofta de fraze se transmite ca o raceala."

Madame de Sablé

credit Wikipedia

Euphorbia pulcherrima si poezia ei

2011-12-28T01:14:00.010-05:00

Euphorbia pulcherrima sau floarea de poinsettia e originara din Mexic si America Centrala si e omniprezenta de sarbatori.

Detalii interesante despre floarea de poinsettia am aflat in aceasta pagina ca si la wikipedia.

Fapt intrigant, in ciuda popularitatii poinsettiei, nu exista poeme care sa faca referinte la aceasta floare.

Drept care in acest post incerc sa repar o aparenta nedreptate poetica si postez o poezie despre poinsettia - una din putinele poezii, cred, care are ca subiect Euphorbia pulcherrima, floarea de poinsettia.

Varfuri de poinsettia

Nemiscata de frig

dimineata sfarseste la marginea unui

varf de poinsettia -

contur rosu, mantie in dizolvare,

arcuind in bataia vantului.

Clopotele unui decembrie mai cald,

dangat de viscol si zapada

se furiseaza in cheiul de culoare

ca si cum soaptele noastre,

dislocate din cuvinte,

ar aparea, bieti oameni de zapada,

la ferestre sparte.

Varfurile de poinsettia

ancoreaza inflorirea

intr-un inel de aer,

anotimp orb si solemn,

care avanseaza si asteapta,

avanseaza si asteapta

febra nevazuta,

iubirea noastra.

______________________________________________

Versiunea engleza a acestei poezii -->aici

Reni

2011-12-27T00:48:00.001-05:00

...la Eaton Center, Toronto.

In asteptarea autobuzului

2011-12-22T00:52:00.005-05:00

Monsieur de Sainte Colombe si viola sa

2011-12-16T21:01:00.001-05:00

Romanul lui Pascal Quignard Toate diminetile lumii e o lectura perfecta: o nuvela/scurt roman care se parcurge in mai putin de o ora, ora in care santem impinsi inainte de poveste si de ciudateniile personajelor din aceasta creatie.

Monsieur de Sainte Colombe, personajul principal al cartii, e versiunea literara a compozitorului si virtuozului de viola cu acelasi nume, compozitor care a trait in secolul al XVII-lea.

Iata un scurt pasaj din roman:

"Unul din elevii lui ...a spus ca el incerca sa imite toate inflexiunile vocii omenesti: de la oftatul unei domnisoare la suspinul unui batran, de la strigatul de razboi al lui Henri de Navara la respiratia usoara a unui copil care incearca sa deseneze ceva, pana la gemetele produse de placerea sexuala si pana la gravitatea fara de soapte, lipsita de aproape orice putere si armonie a unui om pierdut in ruga."

Personalitatea domnului de Sainte Colombe e, in roman, la fel de neobisnuita ca si harul sau muzical.

Acest har pare sa marcheze vietile celor din jur si ne ofera scene interesante:

Monsieur Caignet, emisarul regelui, il invita pe domnul de Sainte Colombe sa interpreteze cateva din creatiile sale la Versailles; oferta e respinsa imediat.
Trimisul regelui, in loc sa paraseasca casa si gospodaria domnului de Sainte Colombe, il urmareste pe muzician pe furis, cu urmatorul rezultat:

"Vorbi apoi cu regele, raportandu-i acestuia motivele pe care le invocase muzicianul si ii povesti suveranului impresia complexa si coplesitoare pe care o lasase asupra lui muzica pe care o ascultase din ascunzatoarea sa."

Tema "ascultatului pe la usi", introdusa in diverse momente ale naratiunii, ne aminteste de scena din gradina din Principesa de Clèves (in care ducele de Nemours aude o confidenta care il priveste) si ne face sa ne intrebam, daca "ascultatul pe la usi" nu e in acest caz o tehnica literara scoasa de la naftalina si reciclata cu succes in Toate dimintelile lumii.

Sau poate ca "ascultatul pe la usi" e un reflex al epocii pre-baroce insasi, la fel de
obisnuit ca despartirile dupa momente de tensiune, respectand totusi - cat de cat - o bruma de eticheta:

"Monsieur de Sainte Colombe il imbrancea pe Monsieur Caignet spre casa in timp ce ii vorbea.
Se despartira cu plecaciuni perfect executate."

Titlul romanului vine din fraza care deschide capitolul XXVI al cartii: "Toate diminetile lumii dispar fara urma de intoarcere."

Si, la sfarsitul acestui post, un alt fragment din carte:

"Ca cauti, Monsieur, in muzica?"
"Caut regrete si lacrimi."

'Risipire" de Christopher Reid

2011-12-13T20:34:00.007-05:00

Finalistii la premiul literar 2011 Costa Book Awards au fost anuntati in noiembrie.

Poate ca e un moment nimerit sa vorbim de cartea de poezie A Scattering (Risipire) de Christopher Reid, carte careia i-au fost decernate doua premii literare Costa in 2009: pentru 'poezie' si pentru 'cartea anului.'

Risipire e o carte de poeme dedicata sotiei autorului Lucinda, o carte care ne transforma printr-o stare de doliu.

Poemele din culegere sant un amestec fascinant de lumina si umbra, care ne antreneaza intr-un voiaj ce aminteste de mitul lui Orfeu si Euridice - durere, frumusete si tristete impletite:

"Coaja de seminte pe care ai cules-o, si mi-ai aratat-o,

ti-amintesti, pe varful degetelor,

Ca o moneda fractionala, un nimic al

nimicului, ratacita si pierduta si totusi

atat de frumos fasonata - in spirala -

parea un talisman, emblema potrivita pentru o insula

unde labirinturi si lucruri norocoase abunda."

(Din Florile Cretei)

Eleganta cartii, provine, printre altele, din simplitatea cu care autorul aduna detalii aparent nesemnificative, in cuvinte potrivite care ne dezvaluie gratia unui moment.

O formula poetica 'eficienta' in care, intr-o viziune minimalista, 'mai putinul inseamna mai mult', punctuate de intrebari retorice care mentin atentia cititorului.

"Ce castigam oare, -
orbi la saltul tigrului,
muti sub avalansa?
Cineva trebuie sa stie."

(Din O intrebare rezonabila)

Renovari poetice

2011-12-09T23:14:00.003-05:00

Un proiect simpatic de poezie pe internet e Project Rebuild (Proiectul Reconstructie) a carui initiatiatoare e poeta canadiana Sachiko Murakami, finalista apremiului de poezie "Governor General's Award for Poetry".

Regula acestui proiect de poezie e simpla: 'renoveaza' una din casele 'proiectului' inlocuind un poem cu alt poem.

Am incercat si eu cu un scurt poem intitulat Stories (Istorii).

Poemul n-a fost formatat chiar asa cum as fi vrut, asa ca voi incerca cu un alt text.

Mi-a placut.

Şoapta

2011-12-02T22:51:00.000-05:00

O şoparla de zapada inlocuieşte o alta şoparla de zapada.

Iarna soseşte intr-o furtuna de solzi albi, marunti, de nea.

Poezia spatiilor riemanniene

2011-12-02T00:44:00.002-05:00

Poezia lui Ion Barbu (1895 -1961) , invaluita in rigoare inauntrul unui nor metaforic, continua sa eludeze orice sens precis, fiind constant etichetata ca 'modernista' sau 'ermetica'.

In poemul [Din ceas, dedus], de Ion Barbu, apar cativa termeni matematici: "grupuri", "dedus", "insumare". Dar conceptele create cu acesti termeni nu ne conduc la ecuatii, ci la versuri si figuri de stil.

Unii poeti scriu despre Campiile Elizee. Poezia lui Ion Barbu vorbeste despre spatii descrise de geometria riemanniana.

Iata traducerea mea in engleza a poeziei [Din ceas, dedus] de Ion Barbu:

[Din ceas, dedus...]

Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste,
Intrată prin oglindă în mântuit azur,
Tăind pe înecarea cirezilor agreste,
În grupurile apei, un joc secund, mai pur.

Nadir latent! Poetul ridică însumarea
De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi
Şi cântec istoveşte: ascuns, cum numai marea
Meduzele când plimbă sub clopotele verzi.

[Out of an hour glass, inferred…]

by Ion Barbu

Out of an hour glass, inferred, the depth of this calm highpoint
Seeped through a mirror inside redeemed azure
Cuts out from groups of water, through drowned celestial herds,
A secondary game, more pure yet.

Latent nadir! The poet raises the sum of
Scattered harps, lost in inverted flights,
And songs subside: secretive, as only seas can be,
Floating off jelly fish beneath green bells.

Lebada neagra: Impactul foarte putin probabilului de Nassim Nicholas Taleb

2011-11-29T00:10:00.003-05:00

...e o carte interesanta (aparuta si in romana) care cere, printre altele, si rabdarea de a parcurge ceea ce par a fi repetitii putin necesare, dupa ce conceptele principale au fost prezentate.
.

Nassim Nicholas Taleb (sau NNB, cum se refera autorul la sine insusi cu auto-ironie in carte) e un scriitor, profesor si om de afaceri nascut in Liban a carui biografie si interes pentru matematica, filozofie, finante si - cateodata - literatura, razbat in mega-eseul care este "Lebada neagra".

Preambulul fiecarui capitol din carte imita tehnicile folosite uneori de romancierii francezi (ca de pilda Jean D'Ormesson in Casimir mène la grande vie).

Iata preambulul capitolului intai din "Lebada neagra" - "Ucenicia unui sceptic empiric":

"Anatomia unei lebede negre - Tripletul capacitatii - Cum sa citesti carti de la coada la cap - Vedere in oglinda retrovizoare - Totul devine explicabil - Vorbeste intotdeauna cu soferul (cu prudenta) - Istoria nu se taraste, ci sare - "A fost atat de neasteptat" - Sa dormi timp de douasprezece ore."

Prologul cartii ne prezinta notiunea de lebada neagra - un eveniment cu trei caracteristici principale:

e un eveniment atipic, in afara asteptarilor noastre
are un impact extrem
in ciuda statutului sau de exceptie, natura umana ne face sa-i fabricam explicatii a posteriori

Intentia cartii, in afara de a ne initia in domeniul lebedelor negre, e dupa parerea mea si o invitatie pe care ne-o face Nassim Nicholas Taleb spre o incercare de a ne debarasa de idei preconcepute si platitudini, in favoarea indoielii, a umilintei intelectuale si a gandirii creative.

E un teritoriu in care autorul e dupa parerea mea, convingator, dar unde mai si esueaza de cateva ori.

Cele cateva momente nereusite par sa se datoreze unei propensiuni ciudate de a generaliza - ciudata, cu atat mai mult cu cat autorul ne reaminteste constant sa nu ne lasam amagiti de clisee:

"In mod traditional, functionarii la banca par sa fie structurati in forma de para, barbieriti proaspat si imbracati in modul cel mai anost posibil."

Multimea de informatii pe care le gasim in carte, mascheaza din fericire, cei cativa faux-pas, care par sa-i irite pe unii cititori.

Iata cateva din notitele mele din carte:

"Exista doua varietati de evenimente rare: a) lebedele negre povestite, care sant prezente in discursul curent si b) lebedele negre despre care nimeni nu vorbeste pentru ca ele nu apar pe radarul modelelor noastre."

"O oarecare orbire in legatura cu sansele de succes...e necesara pentru ca antreprenorii sa poata exista."

"A fi capabil sa fi concentrat, atent la fiecare detaliu, e o mare virtute cand repari ceasuri, esti neurochirurg sau sahist. Dar ultimul lucru de care e nevoie cand e vorba de incertitudini e abilitatea de a te concentra."

"Asa cum avem tendinta de a generaliza unele notiuni si nu altele, la fel pare sa existe si misterioase "bazine de captare" care ne canalizeaza spre anumite interese: unele idei devin contagioase, altele nu..."

Si, la sfarsitul acestui post - intrebarea daca nu cumva cartea Lebada neagra: Impactul foarte putin probabilului nu va deveni, la randul sau, un astfel de "bazin de captare".

Cucuteni: unde arta se inalneste cu istoria

2011-11-15T21:22:00.002-05:00

Cateva imagini din cea mai recenta expozitie a Dr. Tatiana Burghenn-Arsénie, expozitie deschisa in prezent la Berlin.
Citeste mai departe...

Stalp de totem

2011-11-10T23:57:00.003-05:00

Esi Edugyan - Premiul Giller 2011

2011-11-09T23:25:00.000-05:00

Premiul Giller, care e acordat in fiecare an unei carti de proza, a fost castigat in 2011 de scriitoarea Esi Edugyan pentru romanul Half-Blood Blues.

Esi Edugyan, in varsta de 33 de ani, nascuta la Calgary din parinti emigranti de origina ghaneza, locuieste in orasul Victoria (British Columbia) unde preda cursuri de 'creative writing'/compozitie la universitate. Half-Blood Blues este al doilea roman al scriitoarei.

Cartea traseaza destinele unor muzicieni de jazz in timpul celui de-al doilea razboi mondial si e, (in descrierea succinta a romanului la amazon.com) "o poveste electrizanta despre jazz, rasa, iubire, fidelitate si sacrificiile pe care le facem si le cerem altora in numele artei."

Competitia pentru premiul Giller a devenit din 1994 unul dintre evenimentele culturale majore din Canada, urmarit indeaproape de mass-media si de cohorte cititori, al caror interes se traduce in cresterea vanzarilor de carti ale autorilor finalisti la premiu.

Articole in cotidianul Globe and Mail:

Robin Robertson - Trei teme poetice

2011-11-08T00:33:00.000-05:00

Cartea cea mai recenta carte de poezie a scriitorului scotian Robin Robertson (n. 1955) The Wrecking Light, ( Lumina care distruge) a fost selectata pentru premiul de poezie T.S. Eliot si pentru premiul de poezie Costa Book Awards.

Structura de sonata a volumului Lumina care distruge (compusa din trei capitole I - Apa argintata, II - Apa franta, III -Apa nevorbita) ca si Notele care insotesc versurile ne dau cateva sugestii disparate despre cum e orchestrata materia poetica in acest volum.

As zice ca lectura Notelor ne initiaza in labirintul 'firelor de tort' ale acestei carti.

Apa argintata, noteaza autorul, face aluzie la o traditie scotiana:" o moneda plasata intr-un vas cu apa sau aruncata intr-o fantana e o binecuvantare traditionala scotiana, sau pregatirea pentru o dorinta."

Aceast prim capitol al cartii de poezie reda un punct de echilibru - o suprafata stralucitoare dar sufocanta, prinsa sub lupa unei secunde, inainte de a se dezintegra:

"Balamaua soarelui pe orizontul ars
a trezit lacul sigilat
lasand in urma o maneca de sunet. Nu vant -
ci doar planuri de aer curbate
in evolutie, sub capcanele de gheata,
straduindu-se sa se prabuseasca; gemete si huituri
ca cineva care misca mese grele in adanc."

Din Signs on a White Field (Semne de pe un camp alb)

Poemul lung Parasind St. Kilda incheie prima parte din Lumina care distruge cu un peisaj hipnotic, care aminteste de versurile altui interesant poet scotian contemporan, John Glenday:

"toti ochii sustin privirea rocilor
in timp ce vaporul se intoarce spre est - ca si cum
sa privesti intr-o dunga ar rupe vraja -"

Din Leaving St. Kilda (Parasind St. Kilda)

Si ruperea vrajii are intr-adevar loc in cea de-a doua parte a cartii, Apa franta.

Aceasta sectiune a Luminii care distruge include poeme a caror intentie pare sa fie strapungerea scutului armonic construit cu efort in Apa argintata. E o sectiune care include si cateva poeme rescrise de Robin Robertson dupa texte din Ovidiu, Baudelaire si Neruda.

Varianta lui Robin Robertson a poeziei lui Neruda Oda unei tuna largi la piata e plina de ritm:

"Doar tu:
glont intunecat
trimis din adancuri
si care poarti
doar o singura rana
dar mereu inoita
re-razvratita"

Din Ode to a Large Tuna in the Market (Oda unei tuna largi la piata)

Dincolo de turbulenta Apei frante, intram in fiordurile calme ale ultimului capitol: Apa nevorbita, al carei titlu e din nou explicat in Note. "In Scotia, ea e privita ca o vraja puternica impotriva deochiului si pentru a vindeca bolnavii."

Ne regasim asadar in teritoriul vrajilor pe jumatate soptite, la sfarsitul unui cerc complet de unde am inceput: conceptul invizibil de acasa, ca in poemele The Wood of Lost Things (Padurea lucrurilor pierdute) si Landfall (Ajuns la mal).

"nimic altceva decat
numele locurilor din care am venit
cu ani in urma
si tu, tragandu-ma din valuri
amarandu-ma ca pe o tepusa
sau cum as spune eu:
ca pe o aschie."

Din Landfall (Ajuns la mal)

Si, in final, fireste ca nu exista o concluzie pentru o carte de poezie, cu atat mai mult pentru una scrisa cu finete, ca Lumina care distruge.

Poate ca in loc de concluzie, as putea sa imprumut un citat dintr-un interview al lui Robin Robertson: "scriitorii scriu pentru vid."

Art Toronto 2011

2011-11-01T00:36:00.003-04:00

Targul international de arta Art Toronto 2011, a avut loc intre 28 si 31 octombrie 2011 la Toronto.

Galerii de arta canadiene si internationale au participat la acest eveniment cu incitante lucrari de arta - ca realizare, tehnica si mai ales imaginatie.

La Art Toronto 2011 au fost expuse lucrari ale unor artisti contemporani de prima marime ca

Jeremy Annear si David Andrew (Galeria Messum’s ), Soíle Ylí-Mäyry (Galeria Walter Wikiser), si Keld Moseholm (Galeria Bruno Dahl).
Tot datorita acestui eveniment am avut ocazia sa aflu despre artisti ca Rámon Urbán, Jenaki Lennie, Calum McClure si Nicole Katsuras.

Iata cateva imagini de la Art Toronto 2011:

Philippe Labro, arta romanului si raul de inaltime

2011-10-27T02:31:00.001-04:00

Lumea ( Les gens) publicata in 2009 de editura Gallimard, este unul din romanele recente ale lui Philippe Labro.
Scriitor prolific, jurnalist de marca si personalitate a televiziunii franceze, Labro s-a nascut in 1936 in Montauban, France.

Lumea ne prilejuieste o lectura placuta: e o carte care farmeca prin vivacitatea intelectuala si prin povestile a trei personaje principale ale caror destine se incruciseaza si ne fac sa intoarcem pagina dupa pagina.

Maria, o adolescenta orfana de 16 ani, reuseste sa evadeze dintr-o existenta de cosmar prin curaj si un dram de noroc. Drumul ei se intalneste cu cel al lui Caroline, care la cei 28 de ani e o fiinta plina de eleganta si sensibilitate, si cu Marcus, al carui portret e redat intr-o maniera care oscileaza intre sarcasm si caricatura.

Vocabularul bogat si inventiv, ca si unghiul de vedere caleidoscopic al lui Labro ne daruie o creatie iesite din tiparele Comediei umane a lui Blazac - prin amploarea mediilor sociale si mentalitatilor zugravite.

O astfel de explorare se desfasoara intr-o tratare aproape cinematica a turului meselor de invitati la petrecerea familiei Gretzki la care unul dintre musafiri spune:

"Aveti amabilitatea de a permite si generatiei mele sa fie infame, domnul meu. A dumitale a excelat in acest domeniu."

Pare intr-adevar ca o diferenta de generatie intre autor si personajele sale iese la iveala din cand in cand: citatele par uneori 'prafuite', pentru ca s-au transformat deja in clisee, personaje 'perfecte' aflate in varful ierarhiei sociale - e cazul personajului Liv Nielsen - contrasteaza cu echipa de consultanti creativi care comunica prin text messages in timpul sedintelor.

Structura insasi a romanului, cu un mechanism centrifugal care agregheaza trei fire narative in timp ce naratiunea marsaluieste spre final - e o tehnica un pic desueta (chiar daca reusita) pe care se sprijina acest nou roman francez.

E o carte pe care am citit-o cu placere. O placere derivata din observatiile lui Philippe Labro combinate cu interludii stralucite, din episodul amoros Caroline-David, din descrierea Parisului si din pasaje ca cel de mai jos:

"Viteza de propagare a unui zvon e de obicei proportionala cu continutul lui."

Philippe Labro ironizeaza elitele profesionale care se imbata cu propriul lor succes printr-o comparatie cu raul de inaltime de care a suferit o echipa de alpinisti japonezi in 1996, cand au escaladat muntele Everest.

"E normal, au devenit aproape nebuni din cauza raului de inaltime."

Un specialist in domeniu trase urmatoarea concluzie:

"Raul de inaltime semnalizeaza sfarsitul moralitatii - si sfarsitul moralitatii e sfarsitul adevaratului alpinism."

Les gens de Philippe Labro sur Web Tv Culture by web-tv-culture

58 de minute

2011-10-25T00:31:00.003-04:00

Pe cheiurile stinghere ale noptii

2011-10-19T23:18:00.008-04:00

In spatiul unui semn de intrebare haladuieste un vers ratacit.

Sau poate o nevoie devoratoare de carti, idei si imagini noi care sa ne zguduie un pic din atmosfera lanceda si previzibila a aceleasi tonalitati de blog.

Intrebarea ar putea fi deci:

Unde fugim din blog?

Unde fugim, cand ne-am saturat de manufactura de posturi anodine, de lucruri de serie care ne apartin, cu eticheta in lichidare, blogger sau dot-com?

E poate momentul unei escapade in paginile unei carti de proza, a unei lecturi adevarate.

Lista finalistilor premiului Giller (unul dintre premiile literare cele mai importante in Canada) a fost recent publicata, despre cartile din rentrée littéraire in Franta anul acesta putem citi pe internet, iar la biblioteca publica se aduna noutatile.

Totul pare a fi prielnic prozei.

Si atunci de ce sa ne mai incapatanam sa cautam metafore cu lumanarea unui singure strofe?

"Nu mai stiu ce sa mai inventez pentru a-ti oferi plictisu-mi,

Pluta a Nimicului, pe cheiurile stinghere ale noptii".

Jules Laforgue, Climat, fauna si flora lunii.

Frunze colorate, nervuri de lumina. Luni -> inapoi la realitate

2011-10-16T23:47:00.000-04:00

Luni.

Reintoarcere la realitate dupa cateva ore printre frunze colorate in plimbari fara tinta prin cartier.

"C'est la vie" - in interpretarea Shaniei Twain un cantec care incepe cu urmatoarele cuvinte: E probabil luni....

Omul cu vesta stacojie si simfonia in alb major

2011-10-15T00:31:00.001-04:00

Théophile Gautier (1811-1872), prolific scriitor francez, prefera sa se imbrace uneori intr-o maniera oarecum neconventionala pentru epoca sa. La premiera dramei Hernani de Victor Hugo, a purtat o vesta stacojie, cu care a fost mai tarziu asociat.

Poezia lui Théophile Gautier e scufundata intr-o difuza lumina alb-argintie, care poate fi cel mai bine descrisa dupa parerea mea cu titlul unuia dintre poemele sale: o simfonie in alb major.

Iata prima strofa a poeziei Adieux à la poésie (Adio poeziei) de Théophile Gautier:

Adio poeziei

Haide, inger cazut, inchide-ti aripa roza;

Arunca-ti rochia alba si razele-ti de aur cald;

A venit timpul sa fugi, din cerul ca un fald,

Alunecand ca o stea, intr-o pagina de proza.

Théophile Gautier (approx 1869) - credit Wikipedia

Efectul fluturelui, teoria haosului si toamna ca un exod de aripi

2011-10-11T22:45:00.004-04:00

Efectul fluturelui, in teoria haosului (un domeniu al matematicii) reprezinta sensibilitatea fata de conditiile initiale, unde o schimbare infinitesimala intr-un sistem neliniar poate da nastere unor diferente semnificative mai tarziu.

Termenul efectul fluturelui se datoreaza meteorologului american Edward Lorenz, care sustinea ca astfel de fenomene ar putea exista in meterologie.

Sau, cu o idee care a devenit moneda curenta – explicatia ca aripile unui fluture ar putea crea schimbari infinitesimale in atmosfera, care in final ar putea crea o furtuna intr-o alta parte a continentului.
(Apud articolul in romana in wikipedia).

Cred ca idea de mai sus se potriveste bine cu starea de spirit pe care o poate naste in noi o pagina de poezie sau doar cateva metafore grabite asezate, in bumbi de ploaie, in racoarea treptata si infinitesimal-aurie de toamna.

Cata luciditate atata poezie.

O poezie care ne transforma incet incet, printr-o metamorfoza a inchiderii si deschiderii in ceva nou : din larva, in pupa, si mai departe in fluture, intr-un exod de aripi, dincolo de arhiva de stari a prezentului.

Eu, tu, noi – o bataie de aripa in surdina?

Poezie canadiana din Newfoundland si Labrador

2011-10-05T01:07:00.000-04:00

Coastlines – The Poetry of Atlantic Canada (Linii de coasta, poezie din regiunea atlantica a Canadei) publicata de "Goose Lane Editions" in 2002 - e o antologie de poezie de inalt calibru, ai carei editori sant Anne Compton, Laurence Hutchman, Ross Leckie and Robin McGrath.

Prefata cartii exploreaza cu prudenta conceptul de 'poezie regionala' si noteaza ca aceasta antologie e o ocazie de a celebra vitalitatea poeziei din regiunea atlantica a Canadei.

Mie mi se pare ca poemele incluse in Linii de coasta aduc la lumina, in nuante variate, cateva din elementele definitorii ale poeziei canadiene contemporane.

As numara printre acestea: integrarea subliminala a vastitatii peisajului canadian in poezie, contructii poetice care imprumuta elemente din panoplia poemelor in proza si un cadru de referinta care favorizeaza, in multe ipostaze, interactiunea cu lumea 'exterioara' si 'interioara' intr-o maniera care e preponderent kinestezica.

Capitolul dedicat poetilor din Newfoundland and Labrador in Linii de coasta include poezie de Michael Crummey, Mary Dalton, Tom Dawe, Richard Greene, Randall Maggs, Carmelita McGrath, Al Pittman, GordonRodgers, John Steffler, Agnes Walsh, Patrick Warner and Enos Watts.

Poemul lui Michael Crummey Painting the Islands (Pictand insulele), una din primele poezii din acest capitol, pare sa fie o introducere in elocinta sumbra care incepe sa ne infasoare:

"Si - apropiindu-ne de Nain, insulele
sant pustii si negru stralucitoare,
licarire metalica in soarele dupa-amiezii

...
si - pentru cele cateva minute care
dureaza sa le depasim, in bataia valurilor
pietrele prind viata in lumina."

Richard Greene, castigator al premiului Guvernatorului General al Canadei pentru poezie, descrie un peisaj uimitor in Utopia:

"Acri imensi de solitudine.
….

Sant totdeauna aici

pe o colina de cuart si ienupar,
o stanca aplecata deasupra marii
unde balenele trimit trombe de apa in aer
si se scufunda"

Tom Dawe isi surprinde cititorii cu o rescriere a mitului lui Dedal:

"Pe aripi de dimineti

de-a curmezisul soarelui
el vine inaintea mea
aici, intre locasurile pasarilor marine."

(din Daedalus/Dedal).

Realitate comuna

2011-09-29T21:04:00.002-04:00

Sant zile pe care le asteptam in iz de sarbatori.

In una din ele, am ales fragmentul de mai jos din poezia "Relating" (Ne asemanam) a poetei canadiene Margaret Avison.

Relating (Ne asemanam) - fragment

de Margaret Avison

Esti o furnica tanara sau

una marunta?

....

E oare existenta ta o pictograma,

o samanta a cuvantului,

o poarta spre o limba

pe care nu o vorbeste nimeni?

Astfel ca nimeni sa nu poata

citi aceasta indivizibila, ne-marunta

realitate comuna."

Italo Calvino: cinci puncte de vedere

2011-09-20T22:27:00.003-04:00

Mi-a cazut recent in mana cartea "Sase note pentru mileniul urmator" de Italo Calvino, autorul cartii Orasele invizibile.

Sase note contine eseuri literare care se refera la valente intrinseci ale literaturii identificate de Calvino ca: lejeritatea, iuteala, exactitatea, vizibilitatea, multiplicitatea si constanta.

Calvino a inceput sa scrie Sase note in 1985, ca material pentru prelegerile pe care urma sa le sustina la universitatea Harvard. El s-a stins din viata cu cateva zile inainte de a pleca la Harvard si doar cinci din aceste eseuri ne-au ramas.

Iata cateva citate, extrase la intamplare din Sase note:

1. Lejeritatea

"Asa am devenit constient de greutatea, inertia si opacitatea lumii - calitati care tind sa se agate de scris din primul moment- daca nu gasim o modalitate de a scapa de sub povara lor."

2. Iuteala

"Concizia e un aspect al subiectului pe care vreau sa il abordez, si ma voi margini la a spune ca visez imense cosmogonii, saga-uri si texte epice reduse la dimensiunile unei epigrame. In timpurile extrem de congestionate care ne asteapta, literatura trebuie sa tinteasca concentrarea maxima in poezie si gandire."

3.Exactitatea

"Acest gust geometric al compozitiei, a carui obarsie poate fi intalnita in opera lui Mallarmé, e bazat pe contrastul de ordine si dezordine fundamental stiintei contemporane....In Mallarmé cuvintele ating o culme a exactitudinii, cand patrund dincolo de ultimul strat al abstractiunii, aratandu-ne ca nimicul e substanta finala a lumii."

4. Vizibilitatea

"Un vers din Dante (Purgatoriul XVII.25) suna in felul urmator:

"Apoi a plouat in inalta fantezie"

Incep acest eseu cu un postulat: Fantezia e un loc in care ploua".

5. Multiplicitatea

"Literatura ramane vie doar atat timp cat ne propunem obiective de neatins, care se afla dincolo de orice speranta de a fi cucerite."

Ceasornicul de apa - intre tic si tac

2011-09-18T23:24:00.000-04:00

Cascada Niagara

Si dupa baricadele misterioase din postul trecut, ne tragem un pic sufletul in acest post - pentru cateva clipe.

Numar secundele popasului fugar cu acele unui ceasornic de apa - asta pentru ca, intuitiv, as zice ca e un instrument de masura potrivit cu vastul continent de frunze si caderi de apa care ma inconjoara.

Cascada Niagara, al carei nume provine, dupa unele surse, din cuvinte amerindiene care ar putea insemna "apa care tuna", e un ritm ale carui batai, pulverizate, le ascult si eu, noaptea tarziu la mai bine de o suta de kilometri.

Si, intre tic si tac am gasit, presat, la marginea orei poemul Toamna al poetei canadiene P.K. Page din care adaptez aici in romana, in traducere libera, doua fragmente.

Toamna

Pata ei e peste tot.

Aerul ascutit al dupa-amiezei tarzii

e acum de culoarea ceaiului.

Numai frunze verzi, indoite cu glicerina

arse de soarele verii

sant galbene - un galben-ocru - si

fragile.

...

depinde doar de tine daca iti duci acum

nelinistea tomnatica in oras

si te plimbi pe bulevard, intre tic si tac.

Baricade misterioase

2011-09-15T23:00:00.005-04:00

... la sfarsitul verii, santem gata sa ne apropiem de baricadele misterioase ale toamnei:

Baricade misterioase de Francois Couperin -1668-1733

_________________________________________________

Cateva creatii literare care fac referinta la aceasta piesa muzicala:

http://www.as.miami.edu/personal/sevnine/MystBarrFiction.htm

Moda lebedelor negre

2011-09-15T01:10:00.000-04:00

O observatie pur personala: lebada neagra, a devenit, cred, in ultimii doi ani un personaj la moda.

Un film interesant cu titlul Lebada neagra, o carte fascinanta, de Nassim Nicolas Taleb - Lebada neagra: Impactul lucrurilor foarte putin probabile articole in revista Barron's pe internet si lista continua.

Asa ca: ce-ar fi sa discutam despre lebedele negre in poezie in acest post?

Lebedele evoca simboluri poetice ancorate in arhetipuri si contexte culturale inspirate de alura un pic bizara si habitatul acestor suave creaturi.

Cateva dintre lebedele ce traverseaza spatiul poeziei moderne par sa redea un sfarsit de capitol, o presimtire a trecerii intr-o aura de aripi:

"Pasarea, in lacul sumbru sub care se reflecta
Splendoarea unei nopti instelate si violete

Ca o vaza de argint in umbra dintre diamante,
Doarme, cu ciocul in pene, intre doua ceruri inalte."

(Sully Prudhomme, Lebada)

Una dintre cele mai enigmatice si celebre lebede poetice apare in versurile poemului Sonnet de Stéphane Mallarmé:

"Virgina, vivace si gratioasa
Va desira ea oare cu o lovitura de aripa beata
Acest lac dur si uitat, ce pandeste sub promoroaca
Ghetarul transparent al zborurilor inca neincepute!"

Lebede negre apar in trei poeme contemporane fascinante.

Cele trei poeme au un element comun: ele sant structurate ca niste naratiuni fantastice ale carui personaj principal (in afara lebedei negre) e un copil.

Poemul Lebada neagra de Brigit Pegeen Kelly vorbeste despre un univers definit de un baiat si o lebada neagra:

"..Si o pasare gigantica
Cu pene ce ardeau. Si dincolo de ei doi
Un lac incredibil de negru, peste care se aplecau
Copaci batrani, si, vargat de umbre in miscare,
Un vant marunt, ce suna printre ramuri
Ca dangatul a mii de clopote de lemn."

Lebada neagra de Randall Jarrell ne descrie o transformare ce pare extrasa din Metamorfozele lui Ovidiu:

"Pe lac, o fata radea din cand in cand.
"Sora mea, iata cina ta, sora mea,"
Eu o chemam: si trestiile imi sopteau:
"Mergi la culcare, mica lebeda."
Picioarele imi erau grele, cu degete in laba de gasca

Si firele matasoase ale aripilor mele se scufundau ca stelele
In valurile ce se loveau incet de trestii."

Si ultima lebeda neagra din acest post apare in poezia cu titlul (ce altceva?) Lebada neagra de James Merrill cu a carei incheire, ma opresc aici:

"Intotdeauna lebada neagra se misca pe lac; intotdeauna
     Copilul blond priveste
Spre emblema inalta care se invarte si dispare
Departe, in directia opusa. Pe mal, copilul
cu mainile pline de minuni dificile, ramane
    Mereu in urma, strigand nelinistit
"Te iubesc, lebada neagra."

A inceput festivalul international de film de la Toronto (TIFF) -2011

2011-09-08T23:55:00.000-04:00

Azi a inceput festivalul international de film de la Toronto (TIFF) 2011, festival a carui amploare e in continua evolutie.

In zilele premergatoare festivalului am aflat numele catorva dintre actorii care participa la acest festival - Brad Pitt, Colin Firth - si am citit despre efervescenta creata de punerea in vanzare a biletelor.

E practic imposibil sa tii pasul cu nenumaratele filme, cronici si mesaje despre unde au fost sau pot fi vazute star-urile in oras.

Eu m-am intalnit doar cu o echipa de cameramen in metrou - moment care m-a facut sa realizez, ca da, a inceput, festivalul!

Celor interesati de pulsul alert al festivalului le sugerez pagina de festival a revistei Toronto Life la:

http://www.torontolife.com/daily/tiff-2011/

si o lista de filme interesante notate de aceeasi sursa:

http://www.torontolife.com/daily/hype/tiff-talk/2011/09/08/50-buzziest-films-at-tiff-2011/

Ca in fiecare an exista si o lista de cocktailuri inspirate de festival printre care si unul care poarta numele actorului Ralph Fiennes: Skyy Feelin Fiennes.

Si cand santem in sfarsit, gata de vizionare, nu ne mai ramane decat sa ne apropiem, la sfarsitul acestui post, de covorul rosu.

O istorioara in zapada si nisip

2011-09-08T22:58:00.000-04:00

Un post pe blogul lui Cella - musai de parcurs:

http://bloglenesrau.wordpress.com/2011/09/07/grija-mesajului-era-sa-ajunga-a-lor-sa-se-prefaca-ca-l-au-primit/

"Lantul Uman" de Seamus Heaney

2011-08-25T00:21:00.010-04:00

Lantul Uman (Human Chain) e cea de-a douasprezecea carte de poeazie a lui Seamus Heaney, laureat al premului Nobel pentru literatura 1995.
Volumul a fost selectionat pentru Premiul de poezie Griffin 2011 si include si poeme pe care Seamus Heaney le-a publicat in reviste literare in 2009 si 2010.

Am gasit cateva recenzii ale cartii in engleza, pe internet, recenzii care furnizeaza un context temporal si literar util. Ele apartin lui Nick Laird, lui Colm Tóibín (care a fost de asemenea si judecator al Premiului de poezie Griffin 2011 ) si lui Kate Kellaway.

De aici am aflat si amanuntul ca unele poeme din carte au fost scrise dupa ce Seamus Heaney a avut un atac cerebral.

Inceputul poemului Chanson d'Aventure (Cantec de aventura) vorbeste de un transport in ambulanta:

"Legat in chingi, dus pe roti, elevat, fixat
In pozitie pentru drum,
Zguduit pana in oase, trecut peste hartoape, in viteza."

("Strapped on, wheeled out, forklifted, locked
In position for the drive,
Bone-shaken, bumped at speed.")

Primul poem din volum, "Daca nu eram treaz" ("Had I not been awake") exploreaza hotarele starii de trezie intr-un carusel de metafore despre constiinta, vis, moarte, viata si vibratia infinitesimala a naturii:

"Si daca n-as fi fost treaz, mi-ar fi scapat
bataia care s-a ridicat si invalurit prin acoperis
in bataia frunzelor rapide de platan"

("Had I not been awake I would have missed it,
A wind that rose and whirled until the roof
Pattered with quick leaves off the sycamore.")

Poezia fiind insa o euforica tara a nimanui, ne permite fiecaruia dintre noi sa o interpretam asa cum vrem, dincolo de orice context, indiferent cat de util. Si de aici, notele de mai jos.

In Lantul Uman observam o reintoarcere la formula poetica de 12 versuri care a fost folosita de Seamus Heaney in capodopera lui Squarings.
Un argument posibil ar fi ca materia cristalina a poemelor create in aceasta formula, poate fi atribuita, cel putin in parte, structurii insesi, sau tiparelor de strofe de 3 si 4 randuri care sant prezente in carte.

Poemele din Lantul Uman aduc la suprafata lumina profunda care e o caracteristica a poeziei lui Seamus Heaney - a carei substanta e facuta din echilibru si emotie cenzurata, in ceea ce apare a fi un stil pur clasic:

"Era seara in care am realizat
ceea ce auzeam
si ce imi lipsea: orele cele mai bogate ale verii

asa cum erau la inceput,
elevate, transpirate pana in adancuri
si aproape rasplatite

de cursa unui tractor hoinar."

("It was the evening before I came to
To what I was hearing
And missing: summer's richest hours

As they had been to begin with,
Fork-lifted, sweated-through
And nearly rewarded enough

By the giddied-up race of a tractor")

(Din The Baler/Treieratorul)

In poemele lui Seamus Heaney o masinarie grea pare sa fie permanent in lucru - una care ne leviteaza in spatii transparente.

"Focalizata pe deasupra umerilor nostri,
O imagine in tunel care accelereaza si scapara.
Descopera-ne in contrastul cu aceasta ciudata stalucire. Taiat."

("Zoom in over our shoulders,
A tunneling shot that accelerates and flares.
Discover us against weird brightness. Cut.")

(Din Wraith/Ghirlanda
pentru Ciaran Carson)

Aluzii la pasaje clasice pot fi regasite in Canopy/Baldachin, un poem care evoca capitole din Infernul lui Dante:

"Si daca o ramura ar fi fost rupta acolo
S-ar fi strans ca un deget
In jurul degetelor care au rupt-o
Si apoi ar fi refuzat sa ii dea drumul."

("if a twig had been broken off there
It would have curled itself like a finger
Around the fingers that broke it
And then refused to let go".)

Tonalitati din facilis descendus Averno (e usor sa descinzi in infern) din Eneida lui Virgiliu apar in poemul Route 110/Ruta 110:

"Piata Smithfield duminica. Magazinul de animale
fetid cu mirosul din custile de iepuri
melodios cu aurii si verzi canari

Si tacut ca lacul Avernus, cel fara de pasari."

("Smithfield Market Sundays. The pet shop
Fetid with droppings in the rabbit cages
melodious with canaries, green and gold

And silent now as birdless Lake Avernus.")

Universul din poemele lui Seamus Heaney evoca orasele, campii, paduri, redate prin ochii unui adolescent.

La lectura organizata cu ocazia Premiului de poezie Griffin 2011 poetul Robin Robertson a citit printre altele un poem din Lantul Uman: A Kite for Aibhin/Un zmeu pentru Aibhin.

Atat poemul, cat si lectura in sine, mi s-au parut memorabile:

"Desfacut, zmeul - o floare cu tulpina subtire
Care urca si poarta, poarta din ce in ce mai departe si mai sus

Dorul din piept si din picioarele intepenite
Si fata si inima pierduta in privire a celui care-l inalta
Pana cand sfoara se rupe si - separat, euforic -

Zmeul isi ia zborul, de unul singur, o intamplare de vant."

("Unspooling, the kite a thin-stemmed flower
Climbing and carrying, carrying farther, higher

The longing in the breast and planted feet
And gazing face and heart of the kite flier
Until string breaks and - separate, elate -

The kite takes off, itself alone, a windfall.")

Seamus Heaney -Sursa fotografiei: Jemimah Kuhfeld & The Griffin Poetry Prize website

Ping pong cu stele

2011-08-09T23:49:00.000-04:00

"In drum spre casa am privit
stelele lente urmarindu-ne pe bolta cereasca

Si tu ai zis: haide sa prindem una care vine mai jos
sa o jupuim de piele
si s-o gatim la cina"

din Heart's Needle de W.D. Snodgrass.

Evadati din mitologie

2011-08-06T00:19:00.005-04:00

Acum cateva zile am rasfoit cateva pagini din Odiseea, privindu-ma ochi in ochi cu fantoma unui ciclop.

Mi se pare potrivit ca in acest post sa includ cateva versuri dintr-o poezie a Margaretei Atwood, una din cele mai citite si apreciate scriitoare canadiene contemporane, care cred ca e cunoscuta cititorilor romani, gratie unor traduceri recente.

(Am gasit un fragment din proza ei pe Atelier LiterNet.)

Din

Circe

de Margaret Atwood

Nu ma mai intereseaza barbatii cu cap de vulture

......
Ii caut in schimb pe ceilalti,

cei ramasi in urma,

care au scapat din aceste mitologii

doar cu viata;

ei au maini si fete reale

se simt nepotriviti cumva

ca si cum ar vrea mai bine sa fie

copaci.

Nimeni

2011-08-03T22:13:00.004-04:00

In postul precedent am vorbit despre paginile unei reviste ce includea un reportaj din insula greaca Serifos.

Dupa unele surse insula Serifos e asociata cu insula ciclopilor din Odiseea.

(Geografia Odiseei, investigata si propagata de nenumarate surse, ne invita la un voiaj in interiorul unui voiaj, ale carui jaloane parcurg aria mediteraneana.)

Astazi am deschis cartea a a IX a Odiseei ca sa recitesc episodul in care Ulise si insotitarii sai se confrunta cu ciclopul Polifem.

Ulise impreuna cu doisprezece din luptatorii sai, patrund in insula unde se afla ciclopii, si ajung la caverna lui Polifem.

Nesocotind sfatul luptatorilor sai care il indeamna sa ia ce vrea din pestera si sa fuga, Ulise il asteapta in schimb pe Polifem, care soseste pe seara.

Polifem, aflam din relatarea lui Homer, e o bruta. O bruta cu un singur ochi care devora, in scene care ne ingheata sangele in vine, insotitorii lui Ulise.

Ulise il ademeneste cu vin, sub a carui tarie, Polifem devine vulnerabil si e gata sa adoarma, moment in care il intreaba pe Ulise care ii e numele.

Ulise ii raspunde "Nimeni".

Si iata-l pe Polifem toropit de bautura:

"se clatina, si se pravali pe spate,
capu-i urias aplecat intr-o parte:
si somnul il rapuse ca pe orice creatura. Beat,
sughitand, i se scurgeau din gura
siroaie de vin si bucati de oameni."

Ulise foloseste o prajina fasonata dintr-un trunchi de maslin si calita in foc, ca sa strapunga si sa arda singurul ochi al monstrului.

Ravasit, Polifem isi striga durerea, iar ceilalti ciclopi il intreaba cine l-a mutilat.

Raspunsul lui e:

"Nimeni".

In alb si albastru - insule colorate

2011-08-03T00:34:00.003-04:00

Azi in librarie, rasfoind o revista la raft, am dat peste un articol despre insula Serifos, aflata la 70 de mile de Pireu.

Imaginile din articol mi-au adus aproape strazile pictate in doua culori fundamentale - var alb si albastru peste raze de soare.

De la librarie, am luat-o pe jos pe Danforth Avenue, in cartierul grecesc unde m-am intalnit, inevitabil, cu aceleasi culori la umbra violeta si alba a petuniilor in floare.

Acasa, pe, pe youtube am cautat imagini din Serifos, insula care i-a devenit leagan lui Perseu si unde Ulise s-a intalnit, pare-se, cu ciclopul Polifem.

Am gasit ceva care m-a multumit partial (compozitia un pic cam 'prafuita') asa ca tot invartindu-ma in spatiul Cicladelor, am gasit un alt filmulet despre insula Sifnos, la care continui sa visez.

In alb si bleu.

Geografia sentimentelor: locuri pe care le ducem cu noi

2011-07-27T23:53:00.002-04:00

In acest post, m-am apucat de treaba ca sa raspund la intrebarea dlui Muscalu, dintr-un moment recent de pe blogul sau: care sant cele mai extraordinare locuri din Romania?

Am inceput sistematic, prin a-mi face o lista de locuri care fac parte dintr-o geografie pe care o duc cu mine mereu, intr-o invizibila cocoasa.

Am inceput cu: malul Jiului in judetul Dolj; Cheile Bicazului, Ceahlaul si pagini din Sadoveanu; zidurile cetatii din Alba Iulia; monumentul de la Adamclisi, Sfantu Gheorghe, Targu Mures, Sighisoara; Bucuresti, pe terasele cofetariilor si in librarii; Eforie in briza serii, printre ronduri cu petunii; Varful Omu, si fireste, sate, fantani, biserici, popasuri, trecatori, paduri.

Incet-incet, lista a inceput sa aiba o viata a ei proprie, adunand cu iuteala imagini, iesind afara din pagina, fara sa mai tina cont de viteza degetelor mele pe claviatura, asa ca potopita de aceasta expansiune, am spus: stop.

In acest post, o sa scriu doar despre un singur loc extraordinar din Romania:

Mausoleul Eroilor de la Marasesti - judetul Vrancea

Cine a pasit pragul acestui monument intr-o zi torida de vara si si-a ascultat, in linistea incintei lui dureros-glorioasa, ticaitul inimii, simte chemarea acestui loc - mereu.

O simt si eu, in seara aceasta, la mii de kilometri distanta.

Aparitie in revista "Canadian Literature" si despre mlastini la Bruges

2011-07-23T23:48:00.002-04:00

A aparut numarul 207 al revistei literare Canadian Literature, revista trimestriala de critica literara si literatura editata de Universitatea din British Columbia la Vancouver.

In aceast numar sant si eu prezenta cu doua poeme in limba franceza: "Galanterie" (Galanterie) si "Marécages à Bruges" (Mlastini la Bruges).

Cele doua poezii pot fi accessate la:
http://canlit.ca/archives.php?issuenumber=204

(sub categoria:
Poetry:
Irina Moga - "Galanterie" si "Marécages à Bruges" click pe "Show/Hide poem")

Intregul numar al revistei e disponibil pe internet.

Poezia "Marécages à Bruges" (Mlastini la Bruges) e un medalion al unei zile cu soare si burnita, pe care am petrecut-o in acest oras.

Linie, suprafata, spatiu - trei tablouri

2011-07-23T22:02:00.005-04:00

In acest post includ trei picturi recente ale Tatianei Burghenn-Arsénie, careia ii multumesc pentru imagini.

Tablourile au facut parte din expozitia LINIE-FLÄCHE-RAUM (LINIE-SUPRAFATA-SPATIU) deschisa de la sfarsitul lui iunie, pana pe 12 iulie 2011 la Berlin, in sala Blankensteinsaal a muzeului Kesselhaus.

Despre linie, suprafata si spatiu

2011-07-21T23:36:00.002-04:00

Expozitia de arta LINIE-FLÄCHE-RAUM (LINIE-SUPRAFATA-SPATIU) deschisa de la sfarsitul lui iunie pana pe 12 iulie 2011 in Berlin in sala Blankensteinsaal la Kesselhaus Museum a inclus si creatiile Dr. Tatiana Burghenn-Arsénie.

Tatiana a participat la expozitie cu tablouri si creatii grafice recente.
Expozitia, precedata de ore intense de munca si pregatiri, a fost, pe durata ei, si un prilej de a intalni amatori de arta din Berlin.

In acest post - cateva imagini de la vernisajul expozitiei, care a avut loc pe29 iunie si de la 'Lunga noapte a tablourilor' care a avut loc pe 2 iulie 2011.

Speram ca imaginile de la acest eveniment sa va faca placere.

In postul urmator voi include imaginile catorva tablouri ale Tatianei, tablouri care au facut parte din expozitie.

Felicitari Tatiana!

Vara ca o limonada roz

2011-07-07T01:22:00.002-04:00

Nu stiu de ce vara imi da o senzatie de eliberare si euforie.

Desi fireste realitatea e intotdeauna, iarna sau vara, extrem de complicata, si, dupa cum incerc sa notez in acest post, cel mult tangenta la co-ordonatele fericirii.

Adica in mod sigur neintersectandu-se cu axele sus numite - in cazul ideal realitatea fiind foarte, foarte aproape de fericire dar, desigur niciodata acolo.

Un fel de senzatie de fericire imperfecta si ciobita, in care stii ca esti partial fericit(a), si ca ar mai lipsi ceva, foarte putin, dar niciodata posibil de dobandit, ca sa fii cu desavarsire fericit(a).

Aici intra in scena vara care, prin virtutile ei ciudate de descatusare, ne face sa ne bucuram de lucruri simple si cand orice pare posibil.

Vara - o limonada roz.

"Iconistul hoinar" de Bogdan Luca - imagini de la expozitie

2011-07-05T23:48:00.002-04:00

Cea mai recenta expozitie a tanarului pictor canadian de origine romana,
Bogdan Luca, The Roving Iconist, (Iconistul hoinar) este acum deschisa la galeria LE Gallery din Toronto pana pe 17 iulie 2011.

Bogdan Luca traieste si lucreaza in Toronto; in 2010 el a obtinut un masterat in studii vizuale la Universitatea din Toronto.

In Iconistul hoinar Luca ne prezinta o noua serie de picturi ale caror teme se aduna in jurul unei hyper-realitati - o hyper-realitate formata din nuclee narative intrerupte ale caror tranzitii dintr-un plan in altul santem invitati sa le exploram.

Iconistul hoinar de Bogdan Luca la LE Gallery Toronto, iunie 2011

Expozitia precendenta a lui Bogdan Luca, Unmoorings (Desprinderi) din iunie 2010 atragea parca vizitatorii inauntrul unei experiente senzoriale noi, construita pe platforma unei palete de culori neobisnuite : o armonie de albastu, bleu, mov si roz ce tintea sa ne dea un context vizual euforic, in continua revarsare.

In toamna anului 2010, o alta paleta de culori in tonuri inchise, profunde, transforma pictura murala a lui Luca Reverberations (Reverberatii), instalata la Universitatea Brock, in Peninsula Niagara, intr-o pictura moderna unica a Razboiului Nord American de la 1812.

Multe din creatiile incluse in Iconistul hoinar, au acelasi format larg pe care Luca l-a folosit pentru Reverberatii, iar paleta pe care o percepem in noua sa expozitie, pare sa se fi schimbat din nou.

E o schimbare menita sa acompanieze starea de spirit a tablourilor: un unvers sumbru si putin ornat, care pare in asteptare. O dubla asteptare: a miscarii si a ruperilor de ritm care ar urma sa fie reconciliate intr-o realitate fragmentata si aproape misterioasa.

Dar e oare aceasta reconciliere posibila?

Sa pasim mai aproape de tablouri.

In It’s Me The Moron (Sant eu) un funicular pare sa se duca la vale, iesit de sub control, spre intrarea care se afla la baza ghetarului din fundal.

Trei copii, ce par sa ignore catastrofa in curs de desfasurare, se joaca inauntrul unui cerc rosu.

Din adancurile inghetate se iveste un caracter enigmatic - o incarnare albastra, spectrala a taramurilor subterane.

It's Me, The Moron (Sant eu) - detaliu

In Unknown Knows (approx = Necunoscutul cunoscut) o echipa de prospectori pare sa inspecteze intrarea intr-un tunel. Turbulenta neagra a tunelului e punctul focal al acestui tablou.

Tunelul e o aura a mortii, a intunecimii si necunoscutului din care nu mai vine nimic.
Nu e nici un fel de tristete sau lipsa de speranta aici. Doar umbra lui rece si agitata ne face sa ne oprim: un Hades negru e aproape.

The Unknown Knowns (Necunoscutul cunoscut) - detaliu

Doua figuri mascate apar sa fie implicate in tot felul de masuratori si sant gata sa avanseze in necunoscut.

Cufundati intr-un somn adanc, cele doua personaje din prim planul tabloului par sa ignore intreaga scena, poate visand evenimentele in curs de desfasurare, poate simtindu-se excluse din ceea ce se intampla.

No One Is Really Listening (Nimeni nu asculta cu adevarat) e o compozitie in care marginile realitatii se prabusesc printre sine de cale ferata ruginita.
Acesta e de altfel si tabloul care a fost ales pentru prezentarea expozitiei Iconistul hoinar, poate pentru mai multe motive.

No One Is Really Listening (Nimeni nu asculta cu adevarat) - detaliu

Un motiv l-am simtit si eu - o explozie de culori siderala la baza picturii care ne atrage privirea si ne acorda la naratiunea din interiorul tabloului.

______________________________

Articole pe internet despre The Roving Iconist (Iconistul hoinar) de Bogdan Luca:

Exhibition: Bogdan Luca at LE Gallery

Bogdan Luca at LE Gallery

_______________________________

THE ROVING ICONIST (ICONISTUL HOINAR)

Bogdan Luca

22 iunie - 17 iulie

LE Gallery

1183 Dundas Street West Toronto, ON, M6J 1X6
Director: Wil Kucey
Telephone: 416.532.8467

O zi oarecare de vara

2011-07-04T23:52:00.006-04:00

A venit in sfarsit vara si incep sa-i descrifrez prezenta dupa semne pe care am invatat sa le recunosc de la an la an, dar care de fiecare data par altele, ca un alfabet doar pe jumatate inventariat.

Parfumurile firave ale primilor pomi infloriti, rasfirate in ovaluri albe de aer, gata sa se inalte spre cer sau sa se risipeasca la orice atingere de vant incep sa fie inlocuite incet-incet de miresme a caror densitate devine dintr-o data materiala: flori de tei, ca niste monezi grele si imbalsamate dupa ploaie; flori de soc, iz evanescent de stanjenei, mireasma bizar-dulceaga si parca neterminata a florilor de salcam, si in sfarsit parfumul teluric, De Profundis al trandafirilor si al crinilor.

Ca si cum am descinde incet incet din tariile taramurilor unde ne poarta ardoarea primaverii, la realitate, precum Orfeu care descinde in infernu-i continuu.

O realitate varatica tinuta in balanta de coridoare printre straturi de flori, reale si inchipuite, flori presate si desenate, petale ale imaginatiei noastre toropita de canicula intr-o zi oarecare de vara.

Vernisaj al expozitiei "The Roving Iconist" de Bogdan Luca la "LE Gallery" in Toronto

2011-06-23T23:09:00.001-04:00

Pe 24 iunie are loc vernisajul expozitiei "The Roving Iconist" (in trad. Iconistul hoinar) al tanarului pictor canadian Bogdan Luca.

Din invitatia la expozitie, citez cateva fragmente:

"Iconistul hoinar percepe lumea ca o arie vizuala unde imagini de conflict, dezastru, spectacol si amuzament devin baza unor mitologii personale.

In acest spatiu de posibilitati, Iconistul intalneste figuri care interactioneaza cu structuri ale miscarii, percepute doar ca intervale de timp intre destinatii: pod, tunel, cale ferata.

Bodgan Luca a absolvit recent programul de masterat in arte vizuale al Universitatii din Toronto si aceasta e cea de-a doua expozitie solo a sa la LE Gallery. "

THE ROVING ICONIST

Bogdan Luca

22 iunie - 17 iulie 2011

Vernisaj: 24 iunie 2011, 7-10 pm

LE Gallery

1183 Dundas Street West Toronto, ON, M6J 1X6

Iata cateva imagini:

Din laboratorul secret al lui Bogdan Luca:

...la galerie!

Expozitia este gata.

Sper sa ajung si eu la vernisaj - si sa revin intr-un postul urmator cu imagini de la acest incitant eveniment cultural.

Intamplari colorate si soare adus de spate

2011-06-17T22:38:00.006-04:00

Cum sa descrii o intamplare colorata?

Poate prin ocheanul unui ciob de sticla verde-inchis, in care soarele pare un pic adus de spate, dar inca tantos, in penumbra.

Iata cateva posibilitati:

o zi in care ai fost convins(a) ca ai perdut conexiunea (urmatorul tren) datorita unei intarzieri uriase, doar ca sa afli ca trenul pe care il credeai dus de mult din gara, te asteapta cuminte, la randul lui intarziat...si sa ajungi in sfarsit acasa
sa scrii ceva-orice intr-un crampei de blog
sa citesti ceva-orice in blogul altcuiva
sa rasfoiesti o carte de poezii
sa gasesti in sertar o moneda pe care ai cumparat-o in cartierul chinezesc cu 50 de centi in urma cu zece ani
sa crezi ca libelule sant facute din parafina; sau - in sens invers - ca parafina e facuta din aripi de libelule.

Sau...?

Lectura de poezie in Peninsula Niagara - drumuri printre vii

2011-06-12T12:43:00.003-04:00

Pe 19 iunie voi citi poezie la "Puddicombe Poetry Reading", eveniment literar organizat de poetul si profesorul Conrad DiDiodato si la care participa si alti poeti.

Dl. DiDiodato e autorul a doua bloguri despre poezie si poetica:

Word-Dreamer: poetics

Word-Dreamer: blognoscenti sources

Tematica lecturii de poezie "Puddicombe Poetry Reading" e "o poetica unica a spatiului rural canadian".

De cateva sapatmani lucrez la o serie de mini-poeme, pe care le-am pregatit special pentru acest eveniment, in contextul mentionat de dl. DiDiodato.

Lectura de poezie se tine la Puddicombe Estate in Peninsula Niagara, intr-o arie renumita pentru vinurile sale.

Pentru mine - un drum printre vii - in verdele crud al frunzelor in al caror labirint poposesc, iluminata de asteptare.

Documentar imaginar

2011-06-12T00:55:00.004-04:00

Imi plac si mie documentarele, si de aceea m-am hotarat sa scriu un scurt post documentar.
Un documentar-imaginar, ca un viraj in noapte.

Incep cu un citat dintr-un poem infinit, care ii apartine unuia dintre cei mai importanti poeti israelieni contemporani, Yehuda Amichai:

Intr-un muzeu modern
Intr-o veche sinagoga
In sinagoga
eu
in mine
inima mea
in inima mea
un muzeu.

din Poemul infinit de Yehuda Amichai

dupa care o calatorie la capatul noptii:

"Noaptea curge in nervii mei. Murmurul devine nerabdator batand timpanele
cu lovituri grele, in surdina, catifea intinsa rigid deasupra tobei,
tam-tam frenetic pe un cer rasturnat din care ploua peste noi o suta de milioane de
stele."

din Teatrul in aer liber de Gilles Hénault.

"Si astfel transcriu
intr-o transa foarte ciudata si invechita
soarta interiorizarii
ca un om care urca un munte
avand marea in spate"

din Oracol de David Solway (despre care am mai scris intr-un post precedent).

"Oaza de matase" sau cum sa te inspiri din nori

2011-06-08T01:18:00.002-04:00

Ikat - fire de matase tesute in bumbac, secolul al XIXlea, Buhara sau Samarkand, cf. wikipedia

"Oaza de matase pe Drumul Matasii: Buhara" e titlul unei expozitii curente se afla la muzeul de de textile (Textile Museum of Canada) din Toronto.

Dand click pe imaginea din dreapta din acest -->link se poate vedea un sumar al expozitiei in fotografii.

Expozitia reuneste mai multe artifacte care vorbesc despre importanta comerciala a orasului Buhara (din actualul Uzbekistan) aflat in "Drumul Matasii" pe ruta care lega China de Europa.

Exponatele (in principal imbracaminte si decoratiuni interioare) ne dau o idee despre diversele procese tehnice de prelucrare a textilelor (mai ales matase) si desigur despre viata celor din 'oaza de matase' in diverse momente istorice.

Cu ce am plecat eu acasa de la aceasta expozitie?

Cu un cuvant nou: ikat - care e numele unei tehnici de tesere a unor fire ce rezista la vopsit, tesere in motive prestabilite. Abr e cuvantul persan pentru technica ikat si s-ar traduce ca:

'asemanator norilor' - pura speculatie ca tehnica in chestiune ar imita formele si mersul norilor pe cer.

Desi daca e sa ne gandim la senzatia de vid linistitor & voalat pe care ne-o da o ora de matase intr-o zi caniculara, poate ca speculatia in sine incepe sa capete radacini...de cumulonimbus.

Alt amanunt: am aflat ca odata materialul tesut, era spalat cu albus de ou pentru a-i accentua efectul moiré (de apa invalurita al matasii).

Albus de ou, matase, nor....toate amestecate.

Premiul de poezie Griffin 2011

2011-06-02T23:40:00.003-04:00

Premiul de poezie Griffin, premiu major in acest gen literar, a fost acordat miercuri,1 iunie, in Toronto, Canada, urmatoarelor doua carti:

Heavenly Questions (Intrebari ceresti) de Gjertrud Schnackenberg in categoria "poezie internationala"

si Ossuaries (Osuare) de Dionne Brand in categoria "poezie canadiana".

Juriul compus din poetul Tim Lilburn, poeta Chase Twichell si prozatorul Colm Toíbín, a selectat aceste doua volume din urnatoarea lista de carti ("shortlist") - care la randul ei a fost aleasa din 450 de carti de poezie, dintre care 20 de traduceri, carti publicate in 27 de tari:

Poezie internationala:

Human Chain (Lant Uman) de Seamus Heaney (laureat al premiului Nobel pentru literatura 1995).
Selected Poems (Poezii alese) de Adonis (in traducerea lui Khaled Mattawa)
The Book of Snow (Cartea zapezii) de François Jacqmin (in traducerea lui Philip Moseley)
Heavenly Questions (Intrebari ceresti) de Gjertrud Schnackenberg

Poezie canadiana:

Ossuaries (Osuare) de Dionne Brand
The Irrationalist(Irationalistul) de Suzanne Buffam
Lookout (Loc de panda) de John Steffler.

Pe 31 mai 2011 avut loc in Toronto o seara la care autorii prezenti pe 'shortlist' (finalistii premiului) au citit din cartile selectate.

In pauza acestei seri de poezie, o surpriza: poetului francez Yves Bonnefoy (n. 1923) i-a fost decernat premiul Griffin Lifetime Recognition Award (premiul pentru realizari de o viata in poezie). Prezentarea acestei distinctii a fost facuta de poeta Carolyn Forché.

Iata cateva imagini de la seara de poezie dedicata finalistilor premiului de poezie Griffin 2011:

267 Bloor St. West, Toronto, unde a avut loc lectura poeziilor din cartile finaliste/ "shortlist", Premiul Griffin, 2011.

Prozatorul irlandez Colm Toíbín, (dreapta), unul dintre cei trei judecatori ai Premiului Griffin 2011, soseste la seara de poezie.

Inainte de inceperea lecturii:

Vedere de la Balconul II - unde m-am aflat eu, impreuna cu numerosi alti amatori de poezie. Biletele s-au epuizat cu multe zile inainte de acest eveniment.

carte-blanche, Montreal si despre poezia scrisa pentru twitter

2011-05-31T01:01:00.013-04:00

A aparut numarul 13 al revistei de literatura pe internet carte-blanche, editata la Montreal in limba engleza sub auspiciile Federatiei Scriitorilor din Quebec si a consiliului de arta al Canadei.

In acest numar sant si eu prezenta cu poemul "Cinci poeme pentru twitter" pe care va invit sa il parcurgeti -->aici.

Am fost desigur fericita cand mi-a fost acceptat poemul, mai ales dupa ce am citit cum a fost creat acest numar pentru care editorii au ales zece poeme din aproape sase sute submise.

Montrealul seara.

Dar haidem sa vorbim un pic si despre poezia pe twitter, o aplicatie care ne permite sa scriem un mesaj de 140 de caractere si in rest toata libertatea din lume de a scrie mici poeme.

Mini poeme, miniscule poeme, poeme filiforme, poeme de furnica, poemase, tot felul de haiku terminate si neterminate. Cam ca cele care imi place sa le gasesc pe alte bloguri, ale celor pe care ii citesc si eu la randul meu cu interes- stiti cine santeti.

La poemele din acest caz, am adaugat caracterul "#" (care - pentru cei care nu folosesc toata ziua buna ziua twitter - e un mod de a indexa mesajele dupa subiect).

Ma opresc aici, e tarziu.

#imbratisari,

@frunzedeartar.

Vedere din Venusia

2011-05-27T01:06:00.004-04:00

Poeziile lui Horatiu (Quintus Horatius Flaccus) nascut in 65 i.e.n degaja, in ceea ce ma priveste un aer de serenitate dat de nuantele pe care le percepem in versurile lui:

un ins care se fericeste, gata sa imparta intelepciunea maturitatii si a echilibrului sufletesc cu cei din jur, un poet cu o viziune cosmopolita, si o cultura enciclopedica a ariei mediteraniene dar care aspira sa traiasca intr-un colt bucolic, la ferma daruita lui de Maecena.

Lumea poeziilor lui Horatiu e plina de asociatii si descrieri, un catalog cultural in care se rotesc pe rand concepte din mitologia si filozofia greaca si romana, observatii asupra naturii, meditatie poetica si desigur note despre batalii.

Horatiu a luptat in batalia de la Philipi (42 i.e.n) de partea fortelor conduse de Brutus si contra lui Octavian August. Batalia a fost castigata de Octavian August.

In Oda VII (din Cartea I) Horatiu ne relateaza cam ce s-a intamplat cu el si amicul sau Pompeius in aceasta batalie:

"Cu tine am invatat totul despre Philipi si fuga grabita
si mi-am lasat, in mod rusinos, scutul mic urma,
cand virtutea s-a dat la fund...."

Bir cu fugitii.
Fuga e rusinoasa dar e santoasa si, in acest caz, ne-a daruit si o oda, plina de umor si auto-persiflare.

Dar de fapt, unde vreau sa ajung?

Citind odele si epodele lui Horatiu am intalnit cateva referiri despre daci, geti, traci si sciti.

Horatiu vorbeste pe larg despre diverse batalii, triburi, evenimente istorice sau mitologice, si, intr-o maniera similara cu cea a lui Homer, caracterizeaza si stabileste anumite imagini definitorii/de 'brand' - practic sabloane culturale.

Cum vede Horatiu, nascut in Venusia, el, care a colindat Italia si a luptat in Tracia, aflat prin intemediul lui Maecena aproape de anturajul lui Octavian August, universul traco-daco-get?

Care e perceptia lui Horatiu despre daci, geti, traci, sciti, asa cum razbate in ode si epode?

O imagine sablon-cultural are preponderenta dupa parerea mea in versurile lui : un popor care e redutabil in batalie in retragere:

"dacii cei aspri si scitii faimosi in retragere" ( Oda XXXV, din Cartea I).
"calaretii sciti si partii agresivi in retragere" ( Oda XIX, din Cartea I)

"Orasul nostru
prins in lupte interne
a fost aproape distrus.
....
de dacul care biruie cu multele-i sageti" (Oda VI, din Cartea III)

"Si dacii care pretind ca nu le pasa
de cohortele marsiene" ( Oda XX, din Cartea II).

"Scitii in stepele lor
traiesc vieti mai bune carandu-si casele de nomazi
in carute, dupa moda lor;
si getii cei seriosi, ale caror campii nesfarsite
poarta fructe si grau" (Oda VII, din Cartea II).

Iata si un comentariu mai putin favorabil:

" Cupele sant facute pentru bucurie. Numai tracii
le folosesc pentru bataie" (Oda XXVII, din Cartea I)

Iar perceptia lui Horatiu despre aceasta zona geografica? O zona de frig si furtuna:

"pomii mugesc de vanturile de miazanoapte ce vin din Tracia" (Epoda XIII)
"Tracia, acoperita de zapada" (Oda XXV din Cartea III).

Fara indoiala, inapoi deci, in ceea ce il priveste pe Horatiu, la clima blanda a Italiei.

Curs incepator de limbi straine

2011-05-25T00:15:00.004-04:00

Pentru cine vrea sa invete limbi straine, un curs de incepator (necesita sunetul pus pe 'deschis' la calculator):

http://www.birdjam.com/birdsong.php?id=32

http://www.birdjam.com/birdsong.php?id=84

si

http://www.birdjam.com/birdsong.php?id=21

Poezia lui Paul McCartney

2011-05-23T01:37:00.004-04:00

Muzica formatiei Beatles continua sa ramana dupa parerea mea unul din 'marker'-ele unei decade - un 'aer al timpului' treaz si lucitor- ca o felie de lamaie, verde-amaruie, plutind in paharul unei limonade cu sifon.

Azi facebook, twitter, Web 2.0, iphone.

Ieri muzica Beatles-ilor irumpand in auzul nostru, ici-colo meditativa si pe jumatate absurda, radical-creativa si sfasietor-armonioasa, aducandu-ne la nivelul ochilor hublouri prin care, odata privind/ascultand era usor sa devii altcineva.

Altcineva, adica o persoana un pic fantasmagorica, emancipata prin muzica lor bizara si moderna.
Fenomentul cutural al Beatles-ilor, trubaduri moderni,se sprijina nu in mica masura pe substratul poetic al textelor create de ei.

Din prefata la volumul de poezii "Paul McCartney, Poezii si texte de muzica 1965-1999" am retinut comentariul ca textul unui cantec e adesea mai putin 'concentrat' decat cel al unui poem pentru ca textul trebuie sa aiba un efect instantaneu, si trebuie sa faca loc muzicii.

O fuziune de registre artistice, care in cazul muzicii si textelor scrise de Paul McCartney si puse pe muzica de Beatles, ne da un efect de maxim impact: Yesterday, Hey Jude, The Long and Winding Road.

In "rama" unui volum, caracteristicile poeziei lui Paul McCartney, apar poate mai usor la lumina; iata cateva note de lectura.

Poezia lui Paul McCartney se dezvolta intr-o atmosfera lejer supra-realista/absurda, dar un supra-realism bland si colorat ca cel dintr-un tablou de Chagall:

"Ea a venit print fereastra baii
Aparata de o lingura de argint
dar acum isi suge degetul si e mirata
Pe marginea propriei lagune.

Nu i-a spus nimeni nimic?
N-a vazut nimeni nimic?
Duminica e la telefon cu lunea
Si martea e la telefon cu mine."

din She Came Through the Bathroom Door.

Alta caracteristica a poeziei lui Paul McCartney e poate propensiunea pentru o imagistica fragmentata si insolita:

"Zburand cu soparle
Spulberate in furtuna
Printre ferestre cu vitralii
Acoperite cu sangele prafului
Ca sa tina afara ploaia"

din Chasing the Cherry.

Si fireste, talentul de a inspira o stare de spirit speciala in cateva cuvinte (muzicale);

"Ma faci sa dansez
Intr-o cifra opt.
Nu stiu daca vin sau ma duc
Daca e devreme sau tarziu,
In cerc ma rotesc si ma invart,
Vreau sa stiu, vreau sa stiu, vreau sa stiu."

din Figure of Eight.

_____________________________________

Iata si melodia "Cifra opt/Figure of Eight" adaugata pentru Gina.

“Ostatic la ferestrele vietii”, ostatic al luminii

2011-05-18T20:40:00.000-04:00

Lansata la jumatatea lunii aprilie 2011 la Turnul cu Ceas din Giurgiu, cartea de poezii “Ostatic la ferestrele vietii” a domnului Ionel Muscalu, - publicata de Editura Pelican - are deja cititori in Canada, printre care ma numar si eu.

Am avut placerea sa il ‘intalnesc’ pe dl. Muscalu pe internet, prin interactiune bloggerista, respectiv i-am citit posturile, am schimbat mesaje si iata acum am ocazia sa citesc volumul de poezii “Ostatic la ferestrele vietii”, volum a carui geneza am urmarit-o pe blogul autorului.

Prefata cartii, deosebit de inspirata, ii apartine lui Dan Mucenic, care cu o doza de umor amical si creativitate, isi intituleaza introducerea la “Ostatic la ferestrele vietii” Cel care scrie gradini, o frumoasa definitie pentru actul scrierii.

Universul poetic al domnului Muscalu se remarca, as zice, prin rima si ritm care, dupa parerea mea, constituie vectorii principali ai artei poetice in “Ostatic la ferestrele vietii”.

In cautarea muzicalitatii, poetul descopera imagini, idei, exploreaza si avanseaza pe cararile metaforei:

“Iar gândul toropit de alba tulburare
Se va roti în toaca bătută cu mirare
De bunii mei prieteni, ostateci ai luminii
Ce vrerea lor şi-o sapă în gândul nostru, crinii.”

din Ostateci ai luminii.

Volumul “Ostatic la ferestrele vietii” ne dezvaluie cateva din dimensiunile poeziei domnului Muscalu: aerul sacru al mai multor poeme, inspirat parca de aburul unor ceasloave:

“- Uite acolo, Dumnezeu picteaza icoane pe sticla,

Inmoaie stelele intr-un cer plin de har si de frica!”

din Copacul cu tablouri de ingeri.

Natura contemplativa a ‘rostirilor’ se combina cu momente de razvratire (poetice, fireste) in care se resimt ecouri minulesciene:

‘Oh timpul acesta, trecut-petrecut,

Ma impinge cu limba clepsidrei in coloane.

Ma impinge inainte spre ceea ce sunt

Eu pe verticala.”

din Cosmos pe verticala.

Imaginile vizuale din poemele din “Ostatic la ferestrele vietii” sant puse cateodata in relief de cuvinte si figuri de stil care evoca un univers in continua expansiune:

“Ma uitam la paharul acela de apa,

Ca la ultmul ciclon din Caraibe”

din Casnice.

Un univers poetic si publicistic, care cred va continua sa atraga noi cititori.

Festivalul filmului romanesc la Toronto - a 4 a editie - 20 mai - 22 mai 2011

2011-05-18T18:13:00.006-04:00

Festivalul filmului romanesc la Toronto se afla la a 4 a editie, lucru pe care l-am aflat din micutul cotidian local "t.o.night" (adica Toronto seara) de azi care dedica o jumatate de pagina filmelor participante intr-o prezentare incitanta.

Evenimentul e de altfel semnalat in mai multe articole de pe internet - as zice ca 'buzz'-ul pozitiv in legatura cu noul val de cineasti din Romania continua sa se amplifice.

Felicitari!

Iata cateva linkuri:

http://www.blogto.com/film/2011/05/5_films_to_watch_at_the_toronto_romanian_film_festival/

http://www.torofilmfestival.com/index.php5

http://thetfs.ca/2011/05/15/4th-annual-toronto-romanian-film-festival-may-20-22/

http://bloorcinema.com/toronto-romanian-film-festival/

Am gasit si urmatorul articol din LA Times despre "Marti, dupa Craciun" in regia lui Radu Muntean ->link.

Caliente

2011-05-10T00:14:00.008-04:00

Caliente, am aflat, inseamna "fierbine" in spaniola.

Un cuvant ale carui vocale cred ca invoca destul de bine valtoarea caniculei intr-o vara cald-fierbinte.

Dar la noi a inceput acum o primavara timida, cu petale-globuri alb-roz de magnolii, si muguri bombanind intr-o limba de frunze inca necunoscuta pe crengile artarilor din cartier.

O vreme caliente - nu neaparat la marginea solara a verii, ci in parfumurile de praf si petale care nu incap in acest post.

O vreme de poezii pe sub stele marunte de primavara.

Perna de bufnite

2011-05-06T22:33:00.003-04:00

Nu ma pot impiedica sa cred ca in mintea oricarui cititor care se apropie de versurile lui Patrick Lane, se naste, fie si trecator, gandul despre ce reprezinta modernitate/modernism in poezie.

Poezia moderna, in continua miscare si in cautare de formule poetice, pare avea la indemana un arsenal inepuizabil: jocuri de cuvinte, experimente literare, asezari inventive in pagina, set de caractere extinse (&, :: @, ), sectiuni verticale in adancimea intregului vocabular, etc.

Un arsenal care ne delecteaza, ne surprinde si creeaza o oarecare distanta, incitanta de altfel, de ceea ce numim uneori poezie ‘traditionala’ adica: un pic desueta, un pic "prafuita", un pic de la naftalina…pe scurt “in dulcele stil clasic” in formula nemuritoare a stiti voi cui.

Cum poate fi deci o poezie aparent ‘de naftalina’ – fara prea multa inventie poetica declarata sau tente de avangarda - o poezie moderna?
Pare aproape mission impossible, nu?

Versurile lui Patrick Lane, nascut in 1939, unul dintre cei mai importanti poeti canadieni contemporani, sant o dovada dupa parerea mea (desueta) ca esenta poeziei nu sta in formula poetica aleasa, ci in substanta si anvergura textului poetic.

Poezia scrisa de Patrick Lane e compusa din texte ‘simple’, formate cu ‘compusi poetici’ cu care opereaza orice incepator sau amator de poezie, (luna, noapte, zapada, a canta) dar felul in care se leaga ideile si imaginile din aceste poezii, ne conduce la o revelatie a ceea ce este esenta poeziei.

Cum n-am reusit sa identific clar care e ‘cheia’ misterioasa a acestui liant m-am gandit sa traduc cateva randuri din cartea “Witness” (Martor), carte ce include poezii scrise intre 1962 si 2010, si care sa inspire poate ganduri despre arta poetica a acestui extrem de interesant poet:

“Tara aceea de zapada in care am trait
era o perna pentru bufnite, peste care puteau pasi.
Pasarile nu inteleg ferestrele.
Niciodata nu le-au inteles.”

din "For Ten Years"(Timp de zece ani).

“ Plimbandu-ma pe drumul incarcat de noroi dincolo de mlastina
M-am gandit la fluturi ca la un dar pe care nu puteam sa-l duc
acolo in soare, tragand lumina inspre aripile lor,
band apa dulce cu limbile lor.”

din "The Happy Little Towns" (Oraselele fericite).

“ noaptea e vară
si ora este grea din cauza aerului care se misca
precum o gura lenta printre frunzele de castani,
si crengile ulmilor’

din "Dominion Day Dance" (Dans de ziua Dominionului).

Iata un link spre website-ul lui Patrick Lane: -->link unde se afla mai multe poezii recente ale poetului canadian.

_____________________________________________________________

P.S.

Multumesc Madalina pentru filmuletul de pe youtube cu Nichita.

George Bowering:"Lieutenant Governor's Award" pentru excelenta literara - 2011

2011-05-02T22:50:00.003-04:00

George Bowering, unul dintre cei mai prolifici poeti canadieni contemporani, a castigat premiul "Lieutenant Governor's Award" pentru excelenta literara - 2011.

Am scris despre poezia lui George Bowering intr-un post precedent, pe care il leg aici, pentru cei care vor sa afle cate ceva despre cartea sa "Lumina lui Vermeer".

http://frunzedeartar.blogspot.com/2010/04/lumina-lui-vermeer-si-despre-poezia-lui.html

Aparitie in revista literara "qarrtsiluni" (pe internet)

2011-04-29T20:47:00.021-04:00

Imi face placere sa va invit sa cititi si sa ascultati doua picto-poeme create de mine si Tatiana Burghenn-Ars énie in revista literara qarrtsiluni, editata in Statele Unite, si publicata pe internet.

Iata linkul - unde puteti asculta (apasand pe sageata stanga sus) si incarca ( in josul paginii sub text) fila audio in care eu citesc poeziile din cele doua picto-poeme, si care e si podcastul revistei qarrtsiluni pe 29 aprilie 2010:

http://qarrtsiluni.com/2011/04/29/two-picture-poem-combinations/

Picto-poemele fac parte din numarul "Traduceri" al revistei, numar care a durat din ianuarie pana in acum.

Ele fac parte din seria tematica la care Tatiana si cu mine lucram de un an si de care vorbeam in postul precedent.

Speram sa va placa.

P.S.
"qarrtsiluni" inseamna "tacere in asteptare" in limba Eskimo.

In numarul de "Traduceri" apar si doua posturi cu texte in romana traduse in engleza, si unul in engleza tradus in romana, ce apartin altor poeti contemporani. Va las sa-i descoperiti singuri rasfoind acest -->numar.

Doua picto-poeme in revista literara "Dandelion"

2011-04-27T00:11:00.007-04:00

A aparut ultimul numar (volumul 36, nr i/ii) al revistei de arta si literatura canadiana Dandelion ("Papadie", in traducere), al carei editor este Emily Carr.

Dandelion, "literature & art on the edge" este publicata de Departamentul de limba engleza al Universitatii din Calgary.

In acest numar al revistei figureaza si doua picto-poeme (poezii si desene) create de mine in colaborare cu artista berlineza de origine romana Tatiana Burghenn-Arsénie; picto-poemele fac parte dintr-o serie tematica.

Colaborarea mea cu Tatiana a inceput si evoluat din blogul nostru comun Arta-poezie (si versiunea lui Art-poésie) unde am postat cateva 'picto-poeme' cu care am inaugurat blogul respectiv la sfarsitul lui decembrie 2009.
As vrea sa multumesc celor care ne-au citit si comentat atunci (si de atunci) ca si echipei de la bloglist.ro...a fost de ajutor.

In rest...va asteptam in continuare pe blogurile noastre.